Asculta radio Whisper

Radio Whisper | RadioWhisper.com">

vineri, 22 aprilie 2011

Ha

Multe au ramas nerostite... mi-am luat chiar si notite... pentru multe postari, dar care au ramas nefinalizate :) sunt inca in telefon, la schite.
Uf... vroiam sa scriu din nou despre cum a fost la tara, acum cateva zile, cum am descoperit noi libertati pe care nici nu le bagam in seama inainte.
Dar azi e mai de actualitate faptul ca se apropie Pastele. Si restul lucrurilor care decurg de aici.
De exemplu shopping-ul. Stiu, tot vbesc despre shopping. Dar faptul e ca mereu ma socheaza obiceiurile consumatoriste. Nu stiu de ce :)) Poate mi se pare foarte ciudat ca la cumparaturi oamenii pot sa-si dezvalui adevarata fatza... chiar ciudat :))
Eu am fost sa iau cozonaci, de data asta. Pfoai, aseara nu se putea... era coada ca la... nush... ca la ceva extraordinar. Si asta sa nu credeti ca la vreo fabrica de paine sau ceva... aaa, nu, nu, la supermarket, hipermarket, ce-o fi ala "carefura" :))
Asa, deci cum ziceam, aseara imposibil sa apuci ceva. Eeee, si atunci ce am hotarat eu si mama: sa ma trezesc eu azi frumos la ora 8 si sa ma duc repejor sa inhat niste cozonaci, ca doar e chiar vizavi, traversez strada - neregulamentar, desigur - si, pac!, bag cozonacii in sacosa.
Zis si facut, doar ca... nu cred ca am fost singurele care s-au gandit la asta.
Nu pot sa va zic cat de greu mi-a fost sa ma trezesc de dimineata, avusesem un cosmar ingrozitor: ca mama imi facuse curat pe birou si eu nu mai gaseam nimic, si plangeam oribil, parca era cea mai mare tragedie care mi se intamplase. Dar iata-ma in supermarket, cu 2 sacose si un carucior mic indreptandu-ma spre raionul de panificatie. Deja mi se parea suspect de multa agitatie...hmmm. Cred ca nu a fost o surpriza cand am ajuns erau deja oameni cu mainile intinse, aproape intrasera peste cuptoare acolo, sa apuce un cozonac la 5 lei. Pfiu, ma gandesc eu, ca vroiam din aia de 9 lei. Dar de unde, ca nu erau nici aia. Am stat si am procedat si eu ca ei. Ce pot sa zic :)) Ba chiar am avut si noroc, o femeie care urla mai tare sa i se dea un cozonac, dupa ce l-a luat a zis k e urat si i-am zis sa mi-l dea mie ;)) hehehe... ce oameni.
Cei mai tari erau barbatii - a se citi moshii - trimisi probabil de sotii: ia si tu cozonacii macar, ei luau orice, daca se inghesuia lumea se inghesuiau si ei. Nu pot decat sa-mi inchipui ce ii asteapta acasa, oricum probabil ca era mai grav daca ajungeau cu mana goala.
Eh, m-am distrat... oricum dimineata cand m-am trezit, mi-am propus sa "le rup capu'" daca e coada :D