Trist...

Dincolo de revoltator...
Nu pot sa cred in ce mocirla aculturala ne afundam. Incep sa cred ideil paranoice ale televiziunilor "pesimiste" cum ca cineva vrea sa ne cretinizeze. Azi am aflat ca la Conservator, la studiile de doctorat avansat se studiaza manelele si in ce fel construiesc sau influenteaza identitatea nationala!!!
Cum poti sa stai si sa privesti cum societatea din jur devine... namol?
Eu nu sunt persoana care sa vrea sa schimbe lumea, sa se inscrie in analele istoriei etc etc dar totusi, sa asist la asa ceva, nu stiu, sunt prea socata. Cand incepusem sa ma gandesc ca poate si in Romania mea se poate trai...
Poate ca eu pot trai dar de ce sa-mi chinui copiii? Sau, mai potrivit, de ce sa mai aduc pe lume o fiinta in acest mediu? Nu e suficient ca eu trebuie sa asist neputincioasa si sa indur bataile de joc? Of, m-am saturat de acest disconfort intelectual pe care il resimt. Nu e destula grija zilei de maine, sau faptul posibilitatile materiale ma impiedica sa am unele impliniri? Trebuie sa indur si lipsuri intelectualicesti.
N-oi fi eu mama eruditiei dar cumva mi-am format un sistem de valori, cine stie cat de eronat o fi si ala, ca tot din educatia romaneasca sucita si rasucita e nascut.
Din pacate nu cred ca voi scapa de prejudecati oriunde m-as duce. Fie ele intelectuale, etnice, sexiste sau de orice alt tip.
Revenind la mica mea refulatie, va recomand filmul Idiocracy, nu suntem nici noi departe:
http://

Soc si Groaza

Azi am semănat Șoc și Groază pe șoselele bucureștene!!! Dar mai ales în inima pasagerilor din mașina mea: mama și sora mea! Pe lânga faptul că my driving skills nu sunt cele mai strălucite și foarte prăfuite, a mai existat si bombardarea psihologică a mamei. Parcă era angajată să-mi distrugă sănătatea mintală!!! Dar nu mă supăr pe ea, știu că era panicată. Obișnuiesc să sperii pe cei cu care merg în mașină. Totul a început cu instructorul meu și a culminat prima oară când am dat traseul, cu nenea polițistu'!

Ehe, dar măcar eu, la viteza mea de fâlfâit de melc, nu pot sa fac nici un major damage, dar mama, eh, asta e altă poveste...

Dar iată-ne ajunse la marele Outlet, cu balele si portofelele curgânde după reducerile de 90% trâmbițate. Pfoai, ne și imaginam scăldându-ne într-un maldăr de țoale, exact ca în grămezile de bani. Doar că trebuia să rămânem fără grămada de bani din poveste. Pentru că reducerile erau o bătaie de joc. Copii și soți deznădăjduiți așteptând femelele în fața magazinelor. Alte imagini care se încadrează în titlul de azi. Trist... îți smulge lacrimi de crocozaur.

Ca să ne mai ostoim setea de avuție materiala ne-am avântat și spre un alt magazin din apropiere, de data asta cu mama la volan, unde s-a dovedit că reducerile erau mai reale: 50% din tot ce era în magazin. Așa că mi-am mai cumpărat unele și altele, total inutile, normal, dar trebuia dacă tot am trecut prin atâtea torturi.

Și.... acum e rândul meu sa râd - sau să fiu pasagerul terorizat - pentru că mama a preluat volanul. Și a apăsat pedala de accelerație. Maxim am zis!!! Și astfel ne-a trecut filmul vieții prin fața ochilor de două ori până am ajuns acasă.

Eh, cam lung romanul de azi...

Amintiri din viitor...

1.Despre parcari

Astăzi băiețelul meu de 4 ani m-a întrebat dacă e adevărat că odată fiecare mașină avea căsuța ei. Am râs și i-am răspuns.

Suntem o nație de delincvenți și comuniști

Cum sa zici ca în fiecare familie de romani exista un membru care are dosar penal? Cum sa regreți perioada comunista din cauza ca atunci nu erau aurolaci pe străzi și nu era șomaj? Cum sa ajungi atât de rău încât sa crezi toate aberațiile care se spun la televizor? Cum sa fii atât de, iertați-ma, îndobitocit de vremea în care trăiești încât sa uiți ca trebuie sa treci prin filtrul gândirii tot ceea ce vezi și auzi?

Sau poate suntem doar confuzi sau confundați deși eu ma tem ca ne-au cam nimerit și ca o sa fim în curând și cufundați în... nimic... în necunoștință generala, în neștiință de cauza, care sunt tot un fel de... haos!

Azi,

Ochii mei au vrut sa planga dar sufletul nu. Era amortit sau poate nu-l (mai) interesa chestiunea. Am zis sa-l dreg cu nitel Pink Martini dar gandul imi era la alta melodie: If You Don't Know Me By Now, varianta Seal. A fost ca un unguent pt. dureri de muschi, efectul: a amortit de tot.

Si iar vroiam sa ma revolt si sa zic ca m-am saturat sa tot duc razboiul asta! si iar mi-am dat seama ca de fapt n-am luptat pentru ceva niciodata in viata mea. Da, asa e, am facut doar ce mi-am dorit, si am primit tot ce am dorit... si multumesc pentru asta, stiu ca nu e la indemana tuturor.

Am chef de studiu, mult. Sa studiez, sa ma afund in studiu. Dar nici asta nu-mi iese, iar lipseste ceva, ceva, de undeva. Adica acum am dorinta - dar oare n-am avut-o mereu?!?

Neah, e doar o toana. Asa se intampla cand ma mai plictisesc, nu? Da...

Prea multe vreau...

Am citit, nush unde, pe facebook cred, un citat al unui nene faimos, sigur era faimos dar imi scapa, ca cica atunci cand daruim totul primim automat dublu inapoi, sau ceva de genul.

Greu si cu intelectul in ultima vreme... m-am apucat de citit Numele trandafirului, nu cu putina rusine recunosc ca sar peste pasajele cu descrieri, greoaie... de ce? unde a disparut placerea de a citi? de ce trebuie sa trec direct la rezolvare? oare imbatranesc si imi pierd rabdarea? sau ma molipsesc de la copiii mei? :)

Poor bunny...

... honey-bunny.

Azi...

Am inregistrat prima cazatura din aceasta iarna... Cam urata... dar n-am patit nimic. In mijlocul Caii Victoria - sau cum se zice. Eram si cu vioara... bine ca e moale zapada ca altfel eram bucatele si eu si ea, vioara, nu zapada.
Azi... mi-am luat inima in dinti si am iesit de sub tirania sorei mele. Sfidarea suprema: mi-am luat brad!!! Adevarat! Cred ca imi doream unul de vreo 10 ani. Gizaz! Cat de lame... L-am carat singura de la piata, prin troleu. Fuse o experienta interesanta. Am socializat si cu nenea care vindea brazii. E un bradutz special: are 2 varfuri, e bicefal :)) O sa-i fac pozne si le pun aici. Dar dupa ce aranjez prin dormitor. Acum cred ca o sa fiu "la arest" in dormitor. Oricum ieri a fost o cearta crancena... zici ca avem 15 ani nu 25 - ma rog, nu chiar 25 :P :))
Acum cred ca fierbe Elena - aka sor'mea - mwahahahha!!! Sau nu...
Mi-e cam lene si ma gandesc de ce sa ma apuc mai intai. Cred ca o sa mananc pentru ca imi e fff foame. Apoi ma apuc de pregatirea camerei pentru bradutul meu special. Yihiiiii!!!
Pfoai... ce post haotic :))

Cei tineri...

Politica... multa politica azi. Nu sunt de acord cu politica in scoala. O ora din cursul de azi - nu al meu ci de la facultate - a fost dedicata filmuletului cu Basescu lovind copilul. Eu una nu m-am indoit niciodata ca e real. Dar cursul fiind dedicat si prelucrarii video, printre altele, era interesant de vazut cum nu se poate truca un astfel de filmulet. Nu intru in detalii, mi se par inutile; de ce as vrea sa dovedesc ceva ce stiu ca e real. Sincer nici nu cred ca "incidentul" influenteaza alegatorii respectivului. In fine, ideea e concluzia cursului, in care a aparut o alta fraza buna pentru alegerile noastre. Daca in primul tur am mers pe zicala cu stampila pe crin acum merg pe: "intre hau si mlastina". Hmmm, sa ma gandesc. Proful ne-a explicat si care e haul si care e mlastina, in opinia lui, eu prefer sa las la libera alegere.
Si asta, cu cei tineri... de unde si titlul... adica noi n-am trait in "vremurile alea". Asa si daca noi n-am trait, ce? Noi nu apreciem democratia dom'le, intelegi?!? Deci sa ascultam de cei mai intelepti, care chiar daca nu sunt cu mult mai batrani decat noi, au dreptul sa ne spuna ce sa facem pentru ca ei au prins vreo 10-20 de ani in "comunismul" muribund. C'mon! M-am saturat de chestiile astea.
Dar stiu ca ma revolt aiurea asa ca o sa stau in banca mea.
Mai aud pe cate unu' care se intreaba: "Oare cand o sa fie liniste in Romania?" La mine, in Romania mea, e liniste...

Later edit, am dat search pe google, cititi anuntul de pe e-jobs, funny, hah?!?

Hmmm

De mult n-am mai postat. Se vede ca nu ma mai plictisesc :P Eheee... dar nici nu duc dorul (plictiselii).
S-au intamplat mai multe lucruri care meritau sa fie puse pe blog... dar au scapat neamintite. Niste momente dramatice de pe holul medicului de familie, eternele intamplari zilnice din 102 - cred ca cineva ar trebui sa faca un blog special pentru linia asta, merita! - comentarii politice, de campanie si uzualele activitati cotidiene, la scoli sau la alte scoli :P.
E ciudat asta, eu ma duc si la serviciu "la scoala" si la scoala "la scoala". Ma mai suna mama si ma intreaba: "Unde esti?" Nu prea-mi vine sa zic "la munca"...
A, da, vreau sa consemnez una din "activitatile cotidiene": am avut lectie deschisa. Ooo, daaa!!! THE lectia deschisa! Si cum ziceam despre prima dezamagire intr-un post trecut... Nu m-a dezumflat "de tot", ca sa zic asa, dar oricum, partial, tot au reusit. Dar eu tot imi iubesc copiii si o sa merg mai departe, cu mici adaptari. Astazi am fost la Kilipirim si le-am luat cadouri. Doar pentru 2 dintre ei... mai am inca 8 sa ma gandesc pana la vacanta de sarbatori :D Hi, hi. Sper sa le placa.
La celelalte "scoli" sunt cam in pom. Am examene saptamana viitoare la Conservator :-ss
Daca scap de astea promit ca ma apuc si de site-ul pt. celalalt master :P Sper :D Accept eventual ajutor :D :D :D
Ehhh... si sa incheiem... nu-mi place sa fac politica dar tot se apropie primul tur si-l voi cita pe un prieten intrebat daca merge la vot: "Inchid ochii si pun stampila pe care Crin o cadea!" :P


P.S. Maine avem cantare la Radio3net... Cu cantece noi... Oare cum sa ma imbrac, pt. radio?!?

Viata...

Parca traiesc din nou. A inceput scoala. Mi se suprapun 2 cursuri si orele de la scoala. Ahhh!!! Ma simt din nou ca la facultate. Si e bine. Asta sunt eu! Din pacate valul de adrenalina din primele saptamani de confuzie trece. Pana la sesiune probabil ca o sa se aseze lucrurile. Deja incep sa se aranjeze precum culorile de la cubul ala (nush cum se cheama, n-am reusit niciodata sa-l "dezleg", nici nu m-am chinuit mult).

Nu stiu daca am vocatie de pedagog. Dar stiu ca incepe sa-mi placa. Probabil ca o sa ma razgandesc la prima dezamagire, dar pana atunci... live the moment! Descopar copilaria si sufletul copilasilor si imi place din ce in ce mai mult. Ieri mi-a zis cineva ca de cand este in invatamant parca uraste copiii si mai mult. Mi s-a parut foarte ciudat. Oricat de dificili ar fi tot cred ca sunt dragalasi :D He,he.

Va trebui sa incep sa fiu mai rea, inca nu stiu cum, astept o izbucnire. Deja mi-e mila de ei pentru ca vad ca le este greu. Si stiu ca va fi greu mereu. As vrea sa le zic: "Plecati, nu veniti la vioara, pentru ca daca o sa va placa o sa va chinuiti toata viata!" Cam dramatizez... poate...

Pe de alta parte descopar - nu redescopar pentru ca n-am simtit niciodata - placerea de a studia la vioara. Si acum sunt aproape libera sa cant doar ceea ce imi doresc. Poate e doar entuziasmul de la inceput de drum... sper sa nu-mi treaca prea curand.

Sper sa va invit cat mai curand la un prim recital compus din lucrari ale compozitorilor britanici. I'm working at it! Cam intr-o luna :D Promit ca o sa fie compus din lucrari digerabile, el putin 2 dintre ele sunt destul de cunoscute si superbe.

Dar parca tare mult as vrea sa-mi vad si copilasii intr-un recital. Of, o mai fi mult pana acolo?!

Doar ma laud...

Atentie! Din postul de mai jos modestia a fost suprimata in totalitate!

Obiectivele profesionale au fost atinse in proportie de 100% :D
Dap, am intrat si la al doilea master. Siiii, daca puteti sa credeti, tot la buget! Cu nota 9,12 am fost pe locul 12 din 70 de candidati. Din pacate va trebui sa trec la taxa pentru ca nu se pot urma doua programe de master subventionate de la buget.
Dap, ma simt plina de mine! Mai ales de realizarea din urma interviului pe care l-am sustinut la FJSC - Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii - unde nici nu se vedea tavanul de atatea varfuri de nas, ca sa zic asa. Oooo daaa, it feels good.
Si ca sa fie lauda pana la capat: la UNMB - Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti - am fost admisa pe locul 5 din 12 candidati.
Multumesc, multumesc...
Vor urma doi ani plini de realizari profesionale... Amin ;)

Pliante si promotii speciale

Va place? Mi-a luat cam 30 de minute aseara si am imbunatatit-o cu ajutorul lui Eugen. Am dat azi cam 60 de exemplare. Sper sa iasa "profit" minim din 10.
Asa ca... daca sunteti interesati, sunteti in clasa I-a sau a II-a, va asteptam in ziua si la data mai sus puse. Si daca aveti bunavointa sa faceti cerere la mine va astept cu cea mai mare placere :D Gratis... si nu e oferta speciala - cum a intrebat una dintre invatatoare: "Dar cu ce ocazie e gratis?" -, sunt orele de muzica oferite gratuit de statul roman. Si de pictura... Dar eu insist sa fie de vioara ;)

Consiliu

Consiliu profesoral insemna, cel putin pentru mine, in liceu, o zi libera. In cel mai rau caz ne chemau profii de instrument sa mai facem in plus.
Azi am avut consiliu. De data asta am luat parte la el. Cam vreo 2 ore am stat degeaba cu ochii pe pereti, dar am avut grija sa-mi iau fatza de speriata asa ca nimeni nu mi-a zis nimic rau :P
Am incercat sa socializez dar am realizat ca mai toti nou-venitii de acolo erau ca si mine: timizi sau si mai rau, prefer sa nu zic :P
Mi-am si intalnit doua mamici... ahhh, primul pachet de cafea si cutia de bomboane... ce sentiment :)) A meritat sa ma fac profesor. Ooo DAAA!!!
N-am destui elevi, dar ma duc maine sa .... "recoltez". Impart fluturase si spun poezie ca la promotie in supermarket. Ce frumos, bine ca am experienta. Trebuie doar sa inlocuiesc poezia cu biscuiti cu alta despre scoli si viori si muzici... hmmm.... Parca as cumpara mai degraba biscuitii aia.
Raceala ma copleseste... durerea de capau la fel si acu mai trebuie sa inventez si niste pliante cu harti si nush ce nebuneli. Nasoala treaba cu raceala asta. Nu prea sunt asa obisnuita. Nu prea merge nici neuronu' dar fraza cu consiliul (cu-co) mi-am pregatit-o de aseara asa ca trebuia spusa pana nu uitam.
Incep sa ma simt iar in largul meu, parca am lancezit in ultima vreme. Acum am iar activitati care ma coplesesc. Parca incepe sa se invarta ceva acolo sus din nou. Knock, knock: yeaaah, i'm awake and running again!!!
Abia astept incercarea intelectuala a masterului. Ca sa ma laud nitel: am intrat a 5-a la Cons :P Nu e mare realizarea, se pare ca nimeni nu a fost prea impresionat. Mai putin eu, care eram foarte stresata de inca un examen la U.N.M.B. Si mai pregatesc inca o lovitura pentru creierasul meu supraincarcat. Vreau sa retraiesc complet experienta din timpul facultatii. Dar acum e "imbunatatita" si cu profesoratul.
Eh, e bine dom'le... vorba catecului: E bine, e bine, e foarte bine... sa nu ma crezi mereu!

Redescopera Vama Veche

Daca tot plec spre mare...


COLAJ VAMA VECHE
Asculta mai multe audio Muzica

Poze mai vechi

Pregateam postari de zile mari argumentate si condimentate cu poze inainte ca firul sa se rupa.

Va prezint acum pozele "invechite":



Urban:




N-am mai prins toti "compozitorii" pentru ca tocmai am "demisionat" de strada Johann Sebastian Bach. Ideea a pornit de la greselile flagrante din unele semne. Apoi pur si simplu mi-a placut ideea de "a prinde compozitori in poza".

La tara in iulie:

La cules de cirese intarziate si aproape decimate de grauri. :) N-am putut sa ma abtin sa nu pun si poza cu Elena pentru ca e "prea tare". Enjoy!

Egoisti

De ce sunt oamenii egoisti?!? Oare exista vreo fapta care sa nu fie motivata de egoism? Nu cred. Orice isi are motivatia in egoism, fie lucru bun ori rau. Poate unele lucruri rele se mai trag si din alte sentimente dar lucrurile bune sunt toate din egoism.
Suprema fapta buna: sacrificiul, tot din egoism. Cum sa mai traiesti impacat stiind ca ai lasat pe cineva sa moara? Preferi sa mori pentru respectivul decat sa-lai pe constiinta.
Ma uitam zilele trecute - de fapt de cateva saptamani numai la Animal Planet si NGC ma uit - la o emisiune despre maimute. Eterna intrebare: suntem atat de asemanatoare si totusi ceva ne-a facut pe noi sa dominam planeta si ele sa fie pe cale de disparitie. Un raspuns simplu: ne adaptam si ne inmultim mai repede. Nu intru in discutii eco pentru ca nu sunt adepta acestui curent plangacios care de fapt nu rezolva nimic. Vorba 'ceea: asa ti-ai asternut, asa dormi - sau ceva de genu'.
Aberatii despre rasa umana. Nah, ca am ajuns si la astea. De plictis.
P.S.: Azi am fost invitata la o nunta. O colega careia ii doresc "Casa de Piatra". Nu asa se zice? Am fost foarte uimita la inceput pt. ca e genul de fata care n-a avut prieteni ori a fost f discreta. Desi cred ca e primul :) si singurul. Frumos.
Oare e timpul sa intru in panica? :P

Post Dublu

AnteScriptum (exista?!?)

Elanul creator blogg-ist ce ma anima in ultima vreme mi-a fost brusc retezat de intamplarile mai nefericite din ultima vreme. Niste probleme de sanatate destul de grave ale bunicii coroborate cu faptul stupid ca nu mai am acces la internet de la work.
Cam astea au fost scuzele :D.... si acum partea I a postului dublu de astazi:

Var.I Romantic

Ceva s-a schimbat... nu mai arde... e totul calm.
Imaginea standard/cliseu e aceea a oglindirii unei luni pline in suprafata neperturbata a unui lac inconjurat de munti. Nu pot decat sa ma intreb ce inseamna schimbarea: evolutie ori ruptura? Cel putin totul a devenit mai calm, nu si mai clar, dar... mai calm.

Var.II Pragmatic

Da, am devenit profesoara. Cel putin in acte (nu in toate, dar macar in cele premergatoare deciziei de numire oficiala). Coada de limax a birocratiei continua, insa, chiar si in aceasta etapa.
Stiu ca ar trebui sa ma tem de aceasta responsabilitate - uriasa! - care va apasa pe umerii - si mai mult pe capul - mei/meu. Dar ma simt oarecum impacata. Ca inainte de un examen la care n-ai citit mai nimic, te duci la plesneala, dar nu ti-e teama, stii ca vei reusi cumva, ceva iti spune sa fii calm.
Pe parcursul acestui proces initiatic in sistemul de invatamant de stat romanesc am pierdut o prietenie si, iar, o bucatica din stima de sine dar simt ca am crescut cumva.
Ca de obicei eu sunt generatia de incercare. Daca va fi adoptat noul cod al invatamantului va trebui sa parcurg si mai multi pasi pana sa devin profesor, cum s-ar zice, full.
Nu ma deranjeaza sa am un tutor/mentor care sa ma ajute in primii ani, ba chiar ideea mi se pare foarte buna. Dar am un feeling ca va fi doar de fatada, adica "made in Romania". Plus ca se anunta aceste disponibilizari masive - care o ameninta inclusiv pe mama :( Si atunci te intrebi: de ce sa lucrezi pentru Stat? Offf... de-aia!
Am invatat ca cea mai importanta regula este sa iei toate problemele la rezolvare pe rand. Pentru ca imaginea de ansamblu ar putea fi coplesitoare.
Asa ca, pas cu pas, spre viitor.
Cheers mate!

Puseu creator

Calarea pe un suvoi de apa
Necarbonatata.
Fat-Frumos de Apa Plata.


Acum, ignorand perioada creatoare, pe toate planurile, prin care trec vreau sa adaug si perioada norocoasa extraordinara care imi cam anunta un eveniment neplacut, poate chiar tragic - dar sa speram ca nu e cazul. Da! - acum ca sa ma laud - am mai castigat un concurs. Printr-un sms stupid care continea codul de pe un dop Pepsi am castigat 100 RON. FANTASTIC! Acum evit sa adun bani de pe jos - desi zilele trecute vazusem o bancnota de 1 leu - pentru ca eu consider ca banii gasiti imi aduc ghinion. Toata lumea vrea sa le pun un bilet la Loto. Hmmm... poate functioneaza legea aia a atractiei - The Secret - desi nu m-am mai gandit la ea de multa vreme si asa se presupune ca functioneaza, prin gand. De obicei cand ma laud seria norocului inceteaza, sper sa fie cazul si acum caci deja e prea mult si incepe sa-mi fie frica. Ma cam contrazic, nu-i asa? Vreau sa evit ghinionul dar nici sa nu mai am noroc, deci e logic, nu ma contrazic :P
Depasind subiectul, din nou, sunt cam in plop cu invatatura si se arata 2 saptamani foarte complicate. S-ar putea sa trebuiasca sa ma clonez in ziua de 10 iulie :P... in triplu exemplar, va rog!
In rest situatia e chiar roz. Inca ma chinui cu somnul de la serviciu si nu prea pot sa beau cafea mai mult de 2 zile la rand ca ma apuca palpitatiile.


P.S. Poezia cu fat-frumos am facut-o cand faceam baie. Era mai lunga si mi-am promis ca o sa o tin minte dar, nah!, sunt o vaca :P

Azi

A murit Michael Jackson... no comment.
Ba, de fapt, vreau sa comentez ceva. Sunt sigura ca o sa apara eternele teorii ale conspiratiei cum ca Michael n-ar fi murit ci de fapt e doar o lovitura de marketing - sau asa ceva - ca sa boost up the sales. Adevarul e ca m-a facut sa ma gandesc ca as vrea si eu sa cumpar reeditarea Thriller.

Ieri am castigat, fara sa vreau, bilete la concertul fostului tobosar Sepultura ce are loc diseara in Fabrica. Totul din cauza unui pacient, care s-a mai si bosumflat dupa aia :)). Oricum, sunt 10% sanse sa ma duc. Imi pare rau ca nu sunt spontana si atunci cand m-a sunat nenea de la Utv sa fi zis numele pacientului si nu al meu. Damn it! Poate totusi reuseste sa intre.

Well, daca mai apare ceva revin ;)... daca nu, alta data.

Putina filosofeala

Despre cuvantul iubire: poate fi substantiv (iubire, iubit/a), verb (a iubi), adjectiv (iubitor, iubaret). Ceea ce e interesant e ca vine din limba slavona. Nu am inca o teorie de ce e interesant dar luati-o pur si simplu asa. Se pare ca si "dragoste" tot din slavona. Bravo noua, popor latin - alta discutie cliseica pe care nu vreau sa o incep.
Unde vreau sa ajung? Daca are grade de comparatie, ma intrebam eu aseara... cand adorm mai greu incep sa ma gandesc la tot felul de tampenii. Adica, din cate imi aduc eu aminte din clasa a 8-a, adjectivele au grade de comparatie. Corect? Daca ma insel va rog corectati-ma. Bun. Deci e ok sa zici te iubesc mai mult sau te iubesc mai putin? Sau si verbele au un fel de grade din astea? Ajunsesem, aseara, la concluzia ca n-ar trebui sa aiba chestii din astea, adica dom'le, daca iubesti-iubesti si atat. Cum adica "te iubesc mult de tot" sau "te iubesc pana la cer si inapoi" - asa ii ziceam mamei cand eram mai mici :). Dude, iubesti sau nu?!? Acum daca o luam la bucatit putem sa spunem ca exista dragoste neconditionata, dragoste nush mai de care, nu sunt specialista :P Dar asa, in general.
Incep sa ma simt ca Mircea Badea cu subiecte din astea. Parca alergi sa-ti prinzi propria coada, mereu in cerc si aproape intotdeauna fara rezultat, ba si atunci cand o prinzi te pomenesti ca te doare. Pffff!
Deci... nu e nici un deci, fara concluzie ca inca n-am aflat raspunsul, dar o sa mai incerc, daca nu ma ia somnul.

P.S.: Pentru ca am primit de doua ori aceeasi intrebare privind postul de ieri: va rog cititi subtitlul blogului - sau ala o fi chiar titlul? - Pentru cine are ochi sa vada/Gura sa nu graiasca. Ms. Si... nu striviti corola de minuni :D

P.S. 2 click pls ca sa-mi ajutati pisicuta :D http://insanezone.ro/malecsia-21047.html