Soc si Groaza

Azi am semănat Șoc și Groază pe șoselele bucureștene!!! Dar mai ales în inima pasagerilor din mașina mea: mama și sora mea! Pe lânga faptul că my driving skills nu sunt cele mai strălucite și foarte prăfuite, a mai existat si bombardarea psihologică a mamei. Parcă era angajată să-mi distrugă sănătatea mintală!!! Dar nu mă supăr pe ea, știu că era panicată. Obișnuiesc să sperii pe cei cu care merg în mașină. Totul a început cu instructorul meu și a culminat prima oară când am dat traseul, cu nenea polițistu'!

Ehe, dar măcar eu, la viteza mea de fâlfâit de melc, nu pot sa fac nici un major damage, dar mama, eh, asta e altă poveste...

Dar iată-ne ajunse la marele Outlet, cu balele si portofelele curgânde după reducerile de 90% trâmbițate. Pfoai, ne și imaginam scăldându-ne într-un maldăr de țoale, exact ca în grămezile de bani. Doar că trebuia să rămânem fără grămada de bani din poveste. Pentru că reducerile erau o bătaie de joc. Copii și soți deznădăjduiți așteptând femelele în fața magazinelor. Alte imagini care se încadrează în titlul de azi. Trist... îți smulge lacrimi de crocozaur.

Ca să ne mai ostoim setea de avuție materiala ne-am avântat și spre un alt magazin din apropiere, de data asta cu mama la volan, unde s-a dovedit că reducerile erau mai reale: 50% din tot ce era în magazin. Așa că mi-am mai cumpărat unele și altele, total inutile, normal, dar trebuia dacă tot am trecut prin atâtea torturi.

Și.... acum e rândul meu sa râd - sau să fiu pasagerul terorizat - pentru că mama a preluat volanul. Și a apăsat pedala de accelerație. Maxim am zis!!! Și astfel ne-a trecut filmul vieții prin fața ochilor de două ori până am ajuns acasă.

Eh, cam lung romanul de azi...

Funnytale

Pe asta o scriu doar ca să nu o uit.
Am fost cu mama la cumpărături, în carrefour. Bunica ne-a rugat să luăm pește. Ne uitam noi pe acolo și nimic nu ne făcea cu ochiul până nu am văzut niște pești - era să scriu peștișori, dar erau chiar măricei - care respirau. Proaspeți, vii!!! Sărmăluții! Aveau și o denumire interesanta: crapi somonizați. Și o vedeam eu pe mama că se holba, dar eu credeam că e din cauză că sunt vii. Și o aud că zice: n-am mai auzit de pești din ăștia! Cum nici eu nu mai auzisem, i-am dat dreptate. Dar ea se holba în continuare, foarte mirată. Și deodată începe și râde: ahahah, citise altceva în loc de somonizați. Mi s-a părut foarte funny. Mai ales că mi-am și închipuit, instantaneu, cum ar fi niște pești din ăia cum citise mama.

okeeeeeeeey :D, presupun că asta e altă postare pe care nu o share-uiesc pe facebook :))

Puzzle

E ceaţă de poţi să o tai cu cuţitul.
Pe holul de la etajul 1, un băiat studiază la vioară de pe partitura aşezată pe coşul de gunoi.
Lucruri inexplicabile şi triste se întâmplă pe neaşteptate.
Când un copil râde aprinde o scânteie în mine.
Elgar şi Delius nu se pot asculta alături.
Un nene şi-a adus aminte că ştie limba franceză, în spatele meu, în metrou şi bâiguie: Les... sansanc sentimetrî, les... Tibet, les... şi-a dat seama că l-a ginit badigardu.
Ce ciudat se potriveşte ritmul tocurilor unei tanti cu ritmul melodiei pe care o ascult.


Mai aveam câteva pregătite dar e MB la TV şi nu pot sa gândesc.
Şi da, ştiu că e cacofonie şi că, da, nu ştiu cum se scriu în limba franceză... majoritatea cuvintelor :P