re-culturalizare

Eheee... mult timp... de cand n-am mai fost la un concert de muzica conservatorista :P - a se intelege "cantata la Universitatea de Muzica din Bucuresti a.k.a. Conservator".

Multa agitatie, camere, microfoane... am fost putin impresionata, trebuie sa recunosc. Publicul nu prea numeros dar satisfacator, as zice - adica am vazut si mai putini, mult mai putini.

Intalniri si reintalniri cu fosti colegi, cu mai noi colegi... de fapt de asta m-am si dus: sa o ascult pe prietena mea in recital.

Incepem... intrarea orchestrei pe scena: incepand cu vioara I etc. etc.... scena a devenit foarte interesanta - apetisanta - dupa aparitia coardelor grave ;)) Si iata de ce nu e recomandat sa vii in fusta peste genunchi la concert. Daca eram baiat... era grav! Ce sa mai... craci - unii mai apropiati, altii mai cracanati - chilotei, pfoai... scene de basic instinct. Fata de la primul pupitru de la violoncel a oferit un show incendiar!!!

Stiu, stiu... o sa ziceti ca de ce ma uitam eu "acolo" in loc sa fiu fermecata de minunata atmosfera, magica a muzicii. Pai daca muzica inca nu incepuse?!? (dar spectacolul da!).

Prietena mea a cantat prima... s-a incalzit mai greu dar pana la final totul s-a lamurit - adica discursul muzical :P

Eeeei, si cand tocmai ma gandeam ca in loc de Cesar Franck as fi ascultat niste Brahms, o simfonie a III-a, mi s-au spart in cap creatiile contemporane. Ii rog sa ma ierte dar parca e din ce in ce mai ciudat pe an ce trece. Nu mai zic de chicotelile si rabufnirile instrumentistilor din orchestra... Cea mai sugestiva a fost pianista de la prima piesa care a intrat in pauza - sau asa a parut - si a inceput sa rada.

La pauza n-am mai putut si m-am carat discret desi, recunosc, partea a II-a a concertului se arata mai interesanta.

Offf... trebuie sa ma re-culturalizez!

Toate's noi si...

N-am mai scris de ceva vreme pe aici - Facebook-ul bata-l vina. Adevarul e ca nici nu am mai avut evenimente sau sentimente majore. Dupa cum scrie in subtitlul blog-ului sau scria o data, feelings are mai fuel.
Azi am fost la miting! Da! Primul meu miting in calitate de bugetar. Ce pot sa zic?!? Am trait sentimente din cele mai variate: de la exasperare la inceput pentru ca nu gaseam nici o fata cunoscuta pana la cea mai profunda si exaltanta retardare cu pancarta. Eh, per total, a fost fun. Sunt constienta ca n-ar fi trebuit sa fie :P De fapt, in ultima vreme, sunt din ce in ce mai iresponsabila. Sau, mai degraba, cum zice un profesor de-al meu, mi se cam falfaie. Nu stiu ce ar putea, fizic sa mi se falfaie mie, dar expresia se potriveste. Creierul, poate, mi se falfaie!!!
Ma cam lasa rece toate chestiile.
Azi m-am cam infuriat spre sfarsitul zilei, la maretul curs de (P)Orchestra. Nu mai intru in amanunte pentru ca mie insami nu-mi vine sa cred ca mai am astfel de sentimente puerile si care nu-mi demonstreaza decat ca inca traiesc o adolescenta intarziata. Mda, cuvinte mari.
Ideea e ca sunt unele lucruri pe care stii ca n-ar trebui sa le simti dar totusi te lasi cuprins de ele. Poate o fi de vina lipsa acelor cursuri de inteligenta emotionala. Recent am inceput sa citesc cartea lui Goleman, Inteligenta emotionala, si cred ca astfel de ore ar fi utile si in cadrul sistemului de invatamant din tara noastra. Nu mai are rost sa ma inflamez, again...
Pfff... Pentru DOMNUL PROFESOR de la orchestra, pe care nu stiu exact cum il cheama, celalalt decat Adi: ar trebui sa mai cititi si dumneavoastra niste carti de psihologie, asa, poate va fac mai simpatic! Dar stiu ca si dumneavoastra vi se falfaie asa ca... Sa fiti sanatos!

Hmmm

De mult n-am mai postat. Se vede ca nu ma mai plictisesc :P Eheee... dar nici nu duc dorul (plictiselii).
S-au intamplat mai multe lucruri care meritau sa fie puse pe blog... dar au scapat neamintite. Niste momente dramatice de pe holul medicului de familie, eternele intamplari zilnice din 102 - cred ca cineva ar trebui sa faca un blog special pentru linia asta, merita! - comentarii politice, de campanie si uzualele activitati cotidiene, la scoli sau la alte scoli :P.
E ciudat asta, eu ma duc si la serviciu "la scoala" si la scoala "la scoala". Ma mai suna mama si ma intreaba: "Unde esti?" Nu prea-mi vine sa zic "la munca"...
A, da, vreau sa consemnez una din "activitatile cotidiene": am avut lectie deschisa. Ooo, daaa!!! THE lectia deschisa! Si cum ziceam despre prima dezamagire intr-un post trecut... Nu m-a dezumflat "de tot", ca sa zic asa, dar oricum, partial, tot au reusit. Dar eu tot imi iubesc copiii si o sa merg mai departe, cu mici adaptari. Astazi am fost la Kilipirim si le-am luat cadouri. Doar pentru 2 dintre ei... mai am inca 8 sa ma gandesc pana la vacanta de sarbatori :D Hi, hi. Sper sa le placa.
La celelalte "scoli" sunt cam in pom. Am examene saptamana viitoare la Conservator :-ss
Daca scap de astea promit ca ma apuc si de site-ul pt. celalalt master :P Sper :D Accept eventual ajutor :D :D :D
Ehhh... si sa incheiem... nu-mi place sa fac politica dar tot se apropie primul tur si-l voi cita pe un prieten intrebat daca merge la vot: "Inchid ochii si pun stampila pe care Crin o cadea!" :P


P.S. Maine avem cantare la Radio3net... Cu cantece noi... Oare cum sa ma imbrac, pt. radio?!?

Viata...

Parca traiesc din nou. A inceput scoala. Mi se suprapun 2 cursuri si orele de la scoala. Ahhh!!! Ma simt din nou ca la facultate. Si e bine. Asta sunt eu! Din pacate valul de adrenalina din primele saptamani de confuzie trece. Pana la sesiune probabil ca o sa se aseze lucrurile. Deja incep sa se aranjeze precum culorile de la cubul ala (nush cum se cheama, n-am reusit niciodata sa-l "dezleg", nici nu m-am chinuit mult).

Nu stiu daca am vocatie de pedagog. Dar stiu ca incepe sa-mi placa. Probabil ca o sa ma razgandesc la prima dezamagire, dar pana atunci... live the moment! Descopar copilaria si sufletul copilasilor si imi place din ce in ce mai mult. Ieri mi-a zis cineva ca de cand este in invatamant parca uraste copiii si mai mult. Mi s-a parut foarte ciudat. Oricat de dificili ar fi tot cred ca sunt dragalasi :D He,he.

Va trebui sa incep sa fiu mai rea, inca nu stiu cum, astept o izbucnire. Deja mi-e mila de ei pentru ca vad ca le este greu. Si stiu ca va fi greu mereu. As vrea sa le zic: "Plecati, nu veniti la vioara, pentru ca daca o sa va placa o sa va chinuiti toata viata!" Cam dramatizez... poate...

Pe de alta parte descopar - nu redescopar pentru ca n-am simtit niciodata - placerea de a studia la vioara. Si acum sunt aproape libera sa cant doar ceea ce imi doresc. Poate e doar entuziasmul de la inceput de drum... sper sa nu-mi treaca prea curand.

Sper sa va invit cat mai curand la un prim recital compus din lucrari ale compozitorilor britanici. I'm working at it! Cam intr-o luna :D Promit ca o sa fie compus din lucrari digerabile, el putin 2 dintre ele sunt destul de cunoscute si superbe.

Dar parca tare mult as vrea sa-mi vad si copilasii intr-un recital. Of, o mai fi mult pana acolo?!

Doar ma laud...

Atentie! Din postul de mai jos modestia a fost suprimata in totalitate!

Obiectivele profesionale au fost atinse in proportie de 100% :D
Dap, am intrat si la al doilea master. Siiii, daca puteti sa credeti, tot la buget! Cu nota 9,12 am fost pe locul 12 din 70 de candidati. Din pacate va trebui sa trec la taxa pentru ca nu se pot urma doua programe de master subventionate de la buget.
Dap, ma simt plina de mine! Mai ales de realizarea din urma interviului pe care l-am sustinut la FJSC - Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii - unde nici nu se vedea tavanul de atatea varfuri de nas, ca sa zic asa. Oooo daaa, it feels good.
Si ca sa fie lauda pana la capat: la UNMB - Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti - am fost admisa pe locul 5 din 12 candidati.
Multumesc, multumesc...
Vor urma doi ani plini de realizari profesionale... Amin ;)