">
Multa agitatie, camere, microfoane... am fost putin impresionata, trebuie sa recunosc. Publicul nu prea numeros dar satisfacator, as zice - adica am vazut si mai putini, mult mai putini.
Intalniri si reintalniri cu fosti colegi, cu mai noi colegi... de fapt de asta m-am si dus: sa o ascult pe prietena mea in recital.
Incepem... intrarea orchestrei pe scena: incepand cu vioara I etc. etc.... scena a devenit foarte interesanta - apetisanta - dupa aparitia coardelor grave ;)) Si iata de ce nu e recomandat sa vii in fusta peste genunchi la concert. Daca eram baiat... era grav! Ce sa mai... craci - unii mai apropiati, altii mai cracanati - chilotei, pfoai... scene de basic instinct. Fata de la primul pupitru de la violoncel a oferit un show incendiar!!!
Stiu, stiu... o sa ziceti ca de ce ma uitam eu "acolo" in loc sa fiu fermecata de minunata atmosfera, magica a muzicii. Pai daca muzica inca nu incepuse?!? (dar spectacolul da!).
Prietena mea a cantat prima... s-a incalzit mai greu dar pana la final totul s-a lamurit - adica discursul muzical :P
Eeeei, si cand tocmai ma gandeam ca in loc de Cesar Franck as fi ascultat niste Brahms, o simfonie a III-a, mi s-au spart in cap creatiile contemporane. Ii rog sa ma ierte dar parca e din ce in ce mai ciudat pe an ce trece. Nu mai zic de chicotelile si rabufnirile instrumentistilor din orchestra... Cea mai sugestiva a fost pianista de la prima piesa care a intrat in pauza - sau asa a parut - si a inceput sa rada.
La pauza n-am mai putut si m-am carat discret desi, recunosc, partea a II-a a concertului se arata mai interesanta.
Offf... trebuie sa ma re-culturalizez!
