Hmmm... astazi

... m-am decis ca viata mea, in plictisul ei incontestabil, nu este chiar asa de plictisitoare!
De mult timp mi-am dorit sa scriu pe blog parerile despre anumite evenimente zilnice, dar n-am prea avut curajul. Dar azi... mi-am zis: "DE CE NU?!?"
Intotdeauna mi s-a zis ca ma exprim mai bine in scris. Fara falsa modestie am adoptat afirmatia, chiar daca poate sa insemne ca oral sunt cam balbaita :)) (ceea ce nu e prea departe de adevar... hai, gata, s-o lasam asa :P)
Deeeci... azi, a fost o zi interesanta. Am reusit sa-mi depun dosarul pentru examenul de titularizare in invatamant. Pentru cei necunoscatori ai sistemul pot sa va spun ca este o realizare doar simplul fapt ca am reusit sa trec de verificarile doamnelor inspectoare de la personal sau ce erau ele, parca asa s-au recomandat. Mi s-a facut chiar un compliment, m-au ajutat pentru ca "sunt frumoasa"; multumesc, multumesc,, mi s-a mai zis - am raspuns eu, NOT!!!
Trecand peste asta... pot sa mai mentionez - am ramas cu limbajul din cererile pe care le-am completat - ca este a doua zi in care am stat la coada pentru MAREA INSCRIERE la concurs. Azi am reusit sa stau "doar" la o coada insa timpul de asteptare - 2 ore la coada, 30 de minute inauntru - a compensat reusita.
E ciudat cum te imprietenesti cu oamenii in astfel de situatii si cum apar unele oportunitati. La acelasi liceu se inscriu si cei ce vor sa fie profesori de istorie - cei care ma cunosc stiu de ce aduc asta in discutie. Am aflat lucrul, f important de altfel, ca pot sa-mi ridic diploma de licenta. Abia astept sa ma vad in posesia ei, deocamdata nu-mi foloseste la nimic, poate doar la vindecarea orgoliului grav ranit anul trecut.
Deja mi se pare un post prea lung... nu pot decat sa ma gandesc daca cineva va citi... eu n-as citi :))
M-am mai "imprietenit" cu un cuplu venit de la Cluj ca sa predea in Bucuresti. Trec peste comentariile "rasiste" pt. ca ei erau deosebiti. Un caz "unic si special" cum i-a numit doamna inspectoare. El vroia sa predea filosofia dar era partial nevazator. De treaba oamenii - accentul ardelenesc mi-a devenit drag de la o vreme - dar tipul era cam creepy de privit. Nu mai intru in amanunte. Sincer sper ca si-au rezolvat problemele, desi am intrat cam in acelasi timp inauntru, pe ei nu-i "terminase" de lamurit.
Tot felul de "specimene". Numai stand la coada te cam speriai de viitorul ce te asteapta in continuare. Profesori trecuti de 40-50 de ani care inca se inscriau pentru examenul de titularizare sau pentru alte forme care, din cate am inteles pana acum, dovedeau faptul ca acesti oameni nu reusisera sa fie incadrati definitiv pe postul lor. Mda...
Nici pentru prof de vioara nu exista posturi titularizabile... pfoai, vroiam prea mult, nu-i asa?!?
Nah, ca mi-am pierdut ideea.
Ar fi frumos, daca cineva chiar citeste chestia asta, sa-mi zica ce parere are :D... :-" Pweety pweees :D

Apropos, chestia asta cu relatiile cu pacientii ma depaseste. Gizas Craist... superstar!