Asculta radio Whisper
">
vineri, 28 august 2009
miercuri, 26 august 2009
miercuri, 19 august 2009
sâmbătă, 15 august 2009
Poze mai vechi
Pregateam postari de zile mari argumentate si condimentate cu poze inainte ca firul sa se rupa.
Va prezint acum pozele "invechite":
Urban:
N-am mai prins toti "compozitorii" pentru ca tocmai am "demisionat" de strada Johann Sebastian Bach. Ideea a pornit de la greselile flagrante din unele semne. Apoi pur si simplu mi-a placut ideea de "a prinde compozitori in poza".
La tara in iulie:
Va prezint acum pozele "invechite":
Urban:
N-am mai prins toti "compozitorii" pentru ca tocmai am "demisionat" de strada Johann Sebastian Bach. Ideea a pornit de la greselile flagrante din unele semne. Apoi pur si simplu mi-a placut ideea de "a prinde compozitori in poza".
La tara in iulie:
La cules de cirese intarziate si aproape decimate de grauri. :) N-am putut sa ma abtin sa nu pun si poza cu Elena pentru ca e "prea tare". Enjoy!
vineri, 14 august 2009
Egoisti
De ce sunt oamenii egoisti?!? Oare exista vreo fapta care sa nu fie motivata de egoism? Nu cred. Orice isi are motivatia in egoism, fie lucru bun ori rau. Poate unele lucruri rele se mai trag si din alte sentimente dar lucrurile bune sunt toate din egoism.
Suprema fapta buna: sacrificiul, tot din egoism. Cum sa mai traiesti impacat stiind ca ai lasat pe cineva sa moara? Preferi sa mori pentru respectivul decat sa-lai pe constiinta.
Ma uitam zilele trecute - de fapt de cateva saptamani numai la Animal Planet si NGC ma uit - la o emisiune despre maimute. Eterna intrebare: suntem atat de asemanatoare si totusi ceva ne-a facut pe noi sa dominam planeta si ele sa fie pe cale de disparitie. Un raspuns simplu: ne adaptam si ne inmultim mai repede. Nu intru in discutii eco pentru ca nu sunt adepta acestui curent plangacios care de fapt nu rezolva nimic. Vorba 'ceea: asa ti-ai asternut, asa dormi - sau ceva de genu'.
Aberatii despre rasa umana. Nah, ca am ajuns si la astea. De plictis.
P.S.: Azi am fost invitata la o nunta. O colega careia ii doresc "Casa de Piatra". Nu asa se zice? Am fost foarte uimita la inceput pt. ca e genul de fata care n-a avut prieteni ori a fost f discreta. Desi cred ca e primul :) si singurul. Frumos.
Oare e timpul sa intru in panica? :P
Suprema fapta buna: sacrificiul, tot din egoism. Cum sa mai traiesti impacat stiind ca ai lasat pe cineva sa moara? Preferi sa mori pentru respectivul decat sa-lai pe constiinta.
Ma uitam zilele trecute - de fapt de cateva saptamani numai la Animal Planet si NGC ma uit - la o emisiune despre maimute. Eterna intrebare: suntem atat de asemanatoare si totusi ceva ne-a facut pe noi sa dominam planeta si ele sa fie pe cale de disparitie. Un raspuns simplu: ne adaptam si ne inmultim mai repede. Nu intru in discutii eco pentru ca nu sunt adepta acestui curent plangacios care de fapt nu rezolva nimic. Vorba 'ceea: asa ti-ai asternut, asa dormi - sau ceva de genu'.
Aberatii despre rasa umana. Nah, ca am ajuns si la astea. De plictis.
P.S.: Azi am fost invitata la o nunta. O colega careia ii doresc "Casa de Piatra". Nu asa se zice? Am fost foarte uimita la inceput pt. ca e genul de fata care n-a avut prieteni ori a fost f discreta. Desi cred ca e primul :) si singurul. Frumos.
Oare e timpul sa intru in panica? :P
marți, 11 august 2009
Post Dublu
AnteScriptum (exista?!?)
Elanul creator blogg-ist ce ma anima in ultima vreme mi-a fost brusc retezat de intamplarile mai nefericite din ultima vreme. Niste probleme de sanatate destul de grave ale bunicii coroborate cu faptul stupid ca nu mai am acces la internet de la work.
Cam astea au fost scuzele :D.... si acum partea I a postului dublu de astazi:
Var.I Romantic
Ceva s-a schimbat... nu mai arde... e totul calm.
Imaginea standard/cliseu e aceea a oglindirii unei luni pline in suprafata neperturbata a unui lac inconjurat de munti. Nu pot decat sa ma intreb ce inseamna schimbarea: evolutie ori ruptura? Cel putin totul a devenit mai calm, nu si mai clar, dar... mai calm.
Var.II Pragmatic
Da, am devenit profesoara. Cel putin in acte (nu in toate, dar macar in cele premergatoare deciziei de numire oficiala). Coada de limax a birocratiei continua, insa, chiar si in aceasta etapa.
Stiu ca ar trebui sa ma tem de aceasta responsabilitate - uriasa! - care va apasa pe umerii - si mai mult pe capul - mei/meu. Dar ma simt oarecum impacata. Ca inainte de un examen la care n-ai citit mai nimic, te duci la plesneala, dar nu ti-e teama, stii ca vei reusi cumva, ceva iti spune sa fii calm.
Pe parcursul acestui proces initiatic in sistemul de invatamant de stat romanesc am pierdut o prietenie si, iar, o bucatica din stima de sine dar simt ca am crescut cumva.
Ca de obicei eu sunt generatia de incercare. Daca va fi adoptat noul cod al invatamantului va trebui sa parcurg si mai multi pasi pana sa devin profesor, cum s-ar zice, full.
Nu ma deranjeaza sa am un tutor/mentor care sa ma ajute in primii ani, ba chiar ideea mi se pare foarte buna. Dar am un feeling ca va fi doar de fatada, adica "made in Romania". Plus ca se anunta aceste disponibilizari masive - care o ameninta inclusiv pe mama :( Si atunci te intrebi: de ce sa lucrezi pentru Stat? Offf... de-aia!
Am invatat ca cea mai importanta regula este sa iei toate problemele la rezolvare pe rand. Pentru ca imaginea de ansamblu ar putea fi coplesitoare.
Asa ca, pas cu pas, spre viitor.
Cheers mate!
Elanul creator blogg-ist ce ma anima in ultima vreme mi-a fost brusc retezat de intamplarile mai nefericite din ultima vreme. Niste probleme de sanatate destul de grave ale bunicii coroborate cu faptul stupid ca nu mai am acces la internet de la work.
Cam astea au fost scuzele :D.... si acum partea I a postului dublu de astazi:
Var.I Romantic
Ceva s-a schimbat... nu mai arde... e totul calm.
Imaginea standard/cliseu e aceea a oglindirii unei luni pline in suprafata neperturbata a unui lac inconjurat de munti. Nu pot decat sa ma intreb ce inseamna schimbarea: evolutie ori ruptura? Cel putin totul a devenit mai calm, nu si mai clar, dar... mai calm.
Var.II Pragmatic
Da, am devenit profesoara. Cel putin in acte (nu in toate, dar macar in cele premergatoare deciziei de numire oficiala). Coada de limax a birocratiei continua, insa, chiar si in aceasta etapa.
Stiu ca ar trebui sa ma tem de aceasta responsabilitate - uriasa! - care va apasa pe umerii - si mai mult pe capul - mei/meu. Dar ma simt oarecum impacata. Ca inainte de un examen la care n-ai citit mai nimic, te duci la plesneala, dar nu ti-e teama, stii ca vei reusi cumva, ceva iti spune sa fii calm.
Pe parcursul acestui proces initiatic in sistemul de invatamant de stat romanesc am pierdut o prietenie si, iar, o bucatica din stima de sine dar simt ca am crescut cumva.
Ca de obicei eu sunt generatia de incercare. Daca va fi adoptat noul cod al invatamantului va trebui sa parcurg si mai multi pasi pana sa devin profesor, cum s-ar zice, full.
Nu ma deranjeaza sa am un tutor/mentor care sa ma ajute in primii ani, ba chiar ideea mi se pare foarte buna. Dar am un feeling ca va fi doar de fatada, adica "made in Romania". Plus ca se anunta aceste disponibilizari masive - care o ameninta inclusiv pe mama :( Si atunci te intrebi: de ce sa lucrezi pentru Stat? Offf... de-aia!
Am invatat ca cea mai importanta regula este sa iei toate problemele la rezolvare pe rand. Pentru ca imaginea de ansamblu ar putea fi coplesitoare.
Asa ca, pas cu pas, spre viitor.
Cheers mate!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)